Motiv de zi cu zi

Un articol de: Ana Maria Munteanu

Prima zi de primăvară vine odată cu primul zâmbet.
Prima zi de primăvară vine odată cu soarele, cu primul aer proaspăt din an care îți invadează mai întâi nările și apoi plămânii. Ușor și încet până când aerul proaspăt îți ajunge în tălpi.
Atunci, ea pășește delicată, plină de zâmbet și senzuală ca o felină pe o stradă urâtă de București, ca și cum ar fi cel dintâi pas din următorii o mie pe care îi va face în acea primă zi de primăvară.
Ea știe întodeauna ce are de făcut după ce se întâlnește din nou cu soarele. Ea deschide geamurile casei tale și te lasă și pe tine, al ei bărbat, să te bucuri de aer.
Ea te ademenește cu primul mic dejun din cele o mie pe care ți le va pregăti în zilele de primăvară. Apoi îți prepară cafeaua cu cel mai mare dor și nu uită niciodată să îți pună doar câteva cristale de zahăr în cana ta fierbinte, fix așa cum îți place ție, al ei bărbat.
Doar după ce dorul dispare, ea se ridică drept și își trântește o cămașă pe umerii goi. Își caută aiurită o pereche de pantaloni și pentru că știe că e frumoasă se înalță și mai tare, cam cu 8 centimentri în plus. Gleznele ei capătă atunci o altă formă, iar pasul se transformă în drum. Un drum pe care adevărata femeie îl calcă apăsat și hotărât, cu tocurile ei înalte care zdruncină tot Bucureștiul și care uită deseori de gropile pe care le are de înfruntat.
Pentru ea atunci nimic nu mai contează, pentru că știe că e frumoasă și pentru că știe că flecurile pantofilor se pot înlocui doar într-o secundă. Privește în față, cu bărbia sus, cu un aer de primăvară și niciodată nu se uită înapoi. Nu-i pasă de gropi, căci ea le umple cu propiile gânduri și planuri de viitor.
Adevărata femeie nu se întoarce după nici un claxon și nici măcar după fluieratul agasant al celor de pe stradă, pentru că adevărata femeie își cunoaște al ei bărbat și pentru că adevărata femeie se întoarce doar atunci dacă în vitrina de vis a vis a văzut o minunată pereche de pantofi. Și asta doar pentru că știe că poate să fie și mai frumoasă, și asta doar pentru că poate să pășească infiptă alături de barbatul ei și noua pereche de pantofi.
Adevărata femeie se întoarce după soare și suspină melancolică atunci când picăturile de ploaie nu o mai lasă să îi deschidă geamurile bărbatului ei.
Uneori ea mai stă ghemuită ca un ghiocel, își ține respirația sub pământ atunci când îi este greu, și asta doar pentru că te lasă pe tine, al ei bărbat, să o culegi frumoasă și proaspătă în fiecare primăvară.
Se ridică întodeauna atunci când cade și împinge toată greutatea în sus.
Atunci ea topește cu un zâmbet toată zăpada din jurul ei și iese frumoasă la suprafață. Se lasă admirată doar de al ei bărbat, așa cum un ghiocel iese voinic de sub pământ, pentru că al lui soare i-a dat voie să trăiască și în această primăvară.
Adevărata femeie deschide geamurile toate indiferent de zi sau anotimp. Pentru adevărata femeie primăvara vine în fiecare zi și se lasă iubită chiar dacă al ei bărbat nu i-a adus încă ghiocei.
Ea știe că 8 martie e doar un pretext pentru ca femeile să se simtă iubite și frumoase, așa cum ea mai știe că e frumoasă și iubită în fiecare zi, cu sau fără ghiocei.
Adevărata femeie nu așteaptă un anotimp ca să îi aducă soarele, căci ea știe că de fiecare dată când va deschide geamurile, soarele va intra cu sau fără voia ei.
Adevărata femeie se simte un ghiocel tot anul pentru că nu caută motive ca să alunge zăpada grea de pe umerii goi atunci când viața îi joacă alte roluri, și nici temperatura perfectă ca să iasă cu putere de sub pământ.
Ea nu așteaptă un buchet cules de pe o tarabă ieftină, legat cu ata neagră strâns ce strivește verdele proaspăt.
Adevărata femeie este liberă și crește în propia casă așa cum un ghiocel crește ascuns în spatele unui bloc, acolo unde nu știe nimeni.
Dintr-o mie de oameni, doar unul îl va găsi și îl va rupe repede din pământ în cele din urmă.
Adevărata femeie se va lăsa culeasă pentru că știe că 8 martie este un motiv destul de bun, încât să devină un motiv de zi cu zi.