Cuvinte de la cititori

16 Martie 2010

Cititorii ne raspund pe mail! Asteptam in continuare sa colaboram!


Citez:
" E tarziu.

Dar nu atat de tarziu incat sa capitulezi. Asa cum Jerome K. Jerome spunea ca “Fiecare are varsta pe care o simte”, asa si eu consider ca fiecare isi creeaza propriul fus orar. Poti sa te trezesti la ora 7 dimineata si sa te simti obosit ca la 11 seara dupa o zi de munca si poti sa vrei sa iei o gura de aer curat si rece la 3 dimineata ca pur si simplu asa simti tu ca la ora de sport din curtea scolii afisata in orar la ora 10.

Va amintiti ca “Omul este masura tuturor lucrurilor”? Daca mai adaugam si ca el este “o trestie ganditoare” si corelam cu faptul ca “Totul este relativ”, se poate considera ca filosofia mea nu duce in nicio directie vizavi de posibilele cai curente existente in capitolul in care existam in cartea lumii de azi.

Ma mahneste ca eu, personal simt cum nu mai controlez timpul si ca ma simt vinovata ca nu reusesc sa bifez in agenda in acelasi ritm in care bifam odinioara cand aveam de 2 ori mai multe task-uri si ma deplasam pe jos sau cu ce apucam . Bine, ati zice, dar depinde de task-uri. In secolul vitezei, aveti impresia ca aceste task-uri ar fi unele ce ar solicita mult timp alocat pentru fiecare? Credeti ca ar fi unul de genul : de facut recenzie la “Magicianul” de Fowles sau de facut un studiu de piata pe segmentul Servicii pe raza judetului x sau stiu si eu, cate si mai cate treburi laborioase? Nu. Acum totul este punctual, ne grabim, alergam, nu mai bem cafea la ibric ci la Espressor ( care o fi etimologia acestui cuvant? :) ) Nu mai stam la coada sa facem plati ci folosim internet banking-ul din locul in care ne scoatem laptopul in graba si utilizam facilitatea denumita wireless, nu mai stabilim intalniri face to face ci incheiem deal-uri pana la etapa de semnare efectiva, prin telefon sau in cel mai rau caz intr-un restaurant de unde sa mai stabilim si alte intalniri dupa, ca sa nu mai pierdem timpul pe diverse drumuri, nu mai apucam sa ne intalnim cu prietenii asa de des pentru ca in valtoarea asta e greu sa-ti intersectezi drumul cu el la aceeasi ora iar seara la finish, esti obosit si tu si el si o lasati pe alta data, avem menajera ca nu mai reusim sa ne facem patul dimineata, ne intemeiem familii pe fuga si pentru ca suntem in criza de timp – ori mirele ori mireasa au trecut de pragul social de varsta impus pe vremuri – sau NU se mai intemeiaza familii ori ca nu avem timp sa ne gasim jumatatea,...,hmmmm, sau … mai e varianta sa astepti sa ti se dezvolte un scanner performant in creier ca sa nu mai pierzi vremea cu tehnici de cunoastere si curtat?), avem meditator la copil ( nu se mai poarta sa repeti tabla inmultirii cu mama si sa repeti poezia cu sora) ca ajungi tarziu si prea obosit acasa, daca ai veleitati de gospodina si nu te induri sa ignori chiar asa hobby-ul tau, gatesti supa instant sau placinte semipreparate, etc, etc, etc. Si atunci, ma opresc, imi trag sufletul si ma intreb: Unde ne grabim? La ce nu mai ajungem? As cauta raspunsul dar…hmmm…. cat e ceasul? e tarziu…

PS Ce s-ar mai fi suparat d-l Pruteanu pe “englezismele” mele. Am o scuza;)


Semnat: Nehoianca